- fãţuitór
- I.(persoanã) s. m. (sil. -ţu-i-), pl. fãţuitóriII.(unealtã) s. n. (sil. -ţu-i), pl. fãţuitoáre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
fãţuitór
Look at other dictionaries:
făţuitor — FĂŢUITÓR, OÁRE, făţuitori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care făţuieşte. 2. s.n. Rindea specială folosită pentru făţuirea sau pentru îndreptarea feţei scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. s.f. Unealtă cu care se întinde şi se netezeşte… … Dicționar Român
rindea — RINDEÁ, rindele, s.f. Unealtă compusă dintr unul sau mai multe cuţite fixate cu ajutorul unor pene într un corp de lemn, cu care se execută, manual sau mecanizat, netezirea şi fasonarea (fasona) pieselor de lemn prin aşchiere. ♢ loc. vb. A da la… … Dicționar Român
faţă — FÁŢĂ, feţe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului şi a unor animale; chip, figură. ♢ loc. adj. Din faţă = care se află înainte. De faţă = care se află prezent; care aparţine prezentului. ♢ loc. adv. În faţă = a) înainte; b) direct, fără… … Dicționar Român
planie — plánie, plánii, s.f. (reg.) făţuitor mare pentru scânduri. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
şliht — şliht, şlíhturi, s.n. (reg.) făţuitor de tâmplărie. Trimis de blaurb, 12.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
